Photograph © Irina-Roxana Georgescu
*****
Stefan Manasia is a Romanian poet, journalist and editor. He published seven volumes of poetry and had his poems translated in Hungarian, French, German, Polish and Modern Hebrew. He is also the author of a collection of essays and literary chronicles called The Aroma Stabilizer and a short story collection, The Chronovisor. His most recent poetry collection is The Obscure Sources (2024).
*****
Clara Burghelea has published two poetry collections: The Flavor of the Other (Dos Madres Press 2020) and Praise the Unburied (Chaffinch Press 2021). Her poems and translations appeared in Gulf Coast, Delos, The Los Angeles Review and elsewhere. She is the Review Editor of Ezra, An Online Journal of Translation and the Translation Editor of Reunion: The Dallas Review.
NB: Clara is currently preparing a full Romanian poetry supplement which will be featured in The High Window later this year.
*****
Stefan Manasia: Four Poems
BRIGHT DIABOLICAL FAMILIES FROM GERMANY
And what am I supposed to do now, my love,
When the mower reddens the lawn
And chases away magpies and cats?
xxxxxxxxxxAs lonely as Franz Kafka
Stuck under the tin roof
Paralyzed by the industrial howl
Getting closer to me, and
Cutting short my arteries, long hair, thoughts
Similar to the images of Idi I smotri
Thirty years ago
During my paranormal childhood.
I could not move pebbles
With my eyes, not even
The smallest and the lightest.
I could, though, cry by only
Thinking about the little boy whose
Temple the SS officers put the gun against
And capture in photos which they will certainly
Send the happy German families. I cried
Leaving Flacăra cinema,
In the street, on the concrete river bank, until everything deformed.
The purple leeches came out of the Olt river
And covered me like a blanket.
The sun
Cauterized my tear
Ducts. I did not dare
Tell anyone about the crumbled
Life of the Belarusian boy,
Because I had skipped class
For the first time, Irina,
Me, the most autistic nerd.
To whom could I possibly have told
About the bright diabolical families in Germany?
The reaper
Scythes the fields
(like in Ray Bradbury’s story)
The vegetal bleeding
Ruins
My hope.
*
FAMILII LUMINOASE, DIABOLICE DIN GERMANIA
Şi ce am să mă fac acum, dragostea mea,
Cînd motocositoarea însîngerează peluza
Şi alungă coţofenele şi motanii?
xxxxxxxxSingur precum Franz Kafka
Blocat sub acoperişul ăsta de tablă
Paralizat de urletul industrial
Ce se apropie de mine şi îmi
Retează arterele pletele gîndurile,
Ca imaginile din Idi i Smotri
Acum treizeci de ani
În copilăria mea paranormală.
Nu puteam muta pietricelele
Cu privirea, nici măcar pe
Cele mai mici şi uşoare.
Puteam, în schimb, să plîng numai
Gîndindu-mă la băieţelul căruia
Îi pun SS-iştii pistolul la tîmplă
Şi îl fixează-n fotografii pe care, desigur,
Le vor trimite familiilor
Fericite germane. Am plîns
La ieşirea din cinematograful „Flacăra,”
Pe stradă, pe dig, pînă totul s-a deformat.
Lipitorile liliachii au ieşit din Olt
Şi m-au acoperit ca o pătură.
Soarele
Mi-a cauterizat glandele
Lacrimale. N-am îndrăznit să
Povestesc nimănui viaţa
Mototolită a băiatului bielorus,
Pentru că tocmai chiulisem
Pentru prima oară, Irina,
Eu, cel mai autist tocilar,
Cui să-i povestesc despre familiile alea
Luminoase şi diabolice din Germania?
Cosaşul
Retează ierburile mai departe
(Ca în povestirea sinistră a lui Ray Bradbury),
Hemoragia verde
Îmi sugrumă
Speranţa.
***
JARDIN
¿LE GUSTA ESTE JARDÍN?
¿QUE ES SUYO?
¡EVITE QUE SUS HIJOS LO DESTRUYAN!
Out of the four-o’clock foam
Out of the rustling of the fallen ivy
Among the orange trees and the roses
With flowers the size of little saints’ heads,
You came along.
The scorpions, the lizards, the thin strap snakes
are already wandering towards other gardens.
Because you laughed and the sound of two glasses
Clinking came through the windowsill from
The porch. I stood up from the shadowed rocking
Chair and told you a sweet nothing.
You laughed again, glowing.
I leaned forward and kissed you.
I found you taller -you were on your tiptoes-
And you moved me: Ay, my vanilla sugar
Mexican girl,
do you remember, I took you into my arms to bed,
I held you in my arms while eating you.
*
JARDIN
¿LE GUSTA ESTE JARDÍN?
¿QUE ES SUYO?
¡EVITE QUE SUS HIJOS LO DESTRUYAN!
Din spuma de mirabilis
Din fojgăiala iederei prăbuşite
Printre portocalii şi trandafirii cu flori mari
Cît tigvele sfinţişorilor
Ai ieşit tu.
Scorpionii, şopîrlele, şerpii ca nişte cureluşe
Rătăcesc deja spre alte grădini.
Pentru că ai rîs şi în canatul ferestrei
Dinspre verandă
Două păhărele se aud clinchetind.
M-am ridicat de pe balansoarul umbrit
Şi ţi-am spus cine ştie ce prostie.
Iarăşi ai rîs, strălucind.
M-am aplecat şi te-am sărutat.
Mi-ai părut mai înaltă – te ridicaseşi pe vîrfuri –
Şi m-ai emoţionat: Ay, mexicanca mea de zahăr vanilat,
Mai ştii, pe braţe te-am dus pînă la pat,
În braţe te-am ţinut cînd te-am mîncat.
****
FIRST DREAM IN IRINA’S HOME LIBRARY
What ever happened to that dream where you were running
after me yelling -with all your love-
Get your yellow T-shirt, don’t forget your yellow T-shirt!
My God, where was I supposed to be going?
What tests was I supposed to pass? Therefore
it was not on the shore covered with wild thyme, shaded
by alders that I opened my eyes, it was in your room,
gazing at the multi-colored Ikea bookshelf.
My eyes fell on the Panait Istrati novel
and this moved me. Bolaño, the theory of literature
volumes for which I would forsake the writing
of this poem. I am drinking flavored, light, Turkish coffee.
I remember the brick buildings, nightfall,
my desperate wandering. The yellow T-shirt
twinkling like golden armor. Ur and Uruk
barely born, blooming palm trees
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx(hypertrophied sexes)
Someone is humming Enūma Eliš. You, dangerously
bent over the terrace: Get your yellow T-shirt,
Don’t forget your yellow T-shirt!
*
PRIMUL VIS ÎN BIBLIOTECA IRINEI
Ce s-a întîmplat cu visul în care alergai
După mine strigînd – cu toată dragostea –
Ia-ţi tricoul galben, să nu îţi uiţi tricoul galben!
Dumnezeule, unde trebuia să ajung?
Ce încercări mai aveam de trecut? Aşa că
Nu pe malul acoperit de cimbrişor, adumbrit
De arini, am deschis ochii, ci în salonul tău,
Privind biblioteca policoloră Ikea.
Ochii mi-au căzut pe romanul lui Panait Istrati
Şi asta m-a emoţionat. Bolaño, volumele de teoria
Literaturii pentru care aş trăda scrierea acestui
Poem. Beau cafea turcească, aromată, uşoară.
Mi-amintesc clădirile de cărămidă, înserarea,
Bîntuirea mea disperată. Tricoul galben
Luminînd ca o armură din aur, Ur şi Uruk
Abia născîndu-se, palmierii înfloriţi (sexuri hipertrofiate).
Cineva scandează Enuma Eliş. Tu, aplecată
Primejdios peste terasă: Ia-ţi tricoul galben,
Nu uita tricoul tău galben!
***
VIDEO NIGHTS
Solitary inside this summer house.
Under marine portholes encased in bricks.
Solitary in the dendritic park (trees whose names
I recognize)- the statue of the little naiad
and the black-stone busts (The Great Men
taming this Romance, almost Slavic language,
more than one hundred years ago).
I am sipping coffee on the porch and the tomcat
walks rhythmically on the roof (the pink pads
treasure perfumes and wanderings,
Oh, Karma Police!). I will not start
the poem, not even now. I painfully remember
last night’s conversation, the trauma revealed,
my spiderlike dance on missing stilts,
waltzing with my laptop in one hand
& the phone in the other, explaining to Irina
(Cause I’m a creep) how much I love her &
her eyes filled the screen like grapes &
the way the exploded puzzle we call
this stupid life falls into place.
*
NOPȚILE VIDEO
Singur în toată casa asta de vară.
Sub hublourile marine încastrate în cărămizi.
Singur în parcul dendricol (arbori al căror nume
Îl recunosc) – statuia micuţei naiade
Şi busturile din piatră neagră (Marii Bărbaţi
Îmblînzind acum mai bine de o sută de ani
Limba asta romanică, aproape slavă).
Beau cafea în pridvor şi motanul de antracit
Îşi ritmează paşii pe-acoperiş (perniţele roz
Păstrează parfumuri şi rătăciri,
Oh, Karma Police!). N-am să încep
Nici acum pohemul. Mi-amintesc încă îndurerat
Discuţia de azi-noapte, trauma revelată,
Dansul meu de paing pe picioroange lipsă,
Valsul cu laptopul într-o mînă
& telefonul în cealaltă, explicîndu-i Irinei
(Cause I`m a creep) cît o iubesc &
Ochii ei umpluseră ca strugurii ecranul &
Cum se îmbină puzzle-ul explodat
Al prostiei ăsteia pe care o numim viaţă.
The High Window 